| 1.
|
CĂPĂTU'I, căpătuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. A(-si) face un rost, o situaţie. ♦ (Fam.) A (se) căsători. - Capăt + suf. -ui.
Sursă
: DEX'98
(7363)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CĂPĂTU'I vb. v. aseza, căsători.Sursă
: Sinonime
( 176220)
- siveco |
| |
| 3.
|
CĂPĂTU'I vb. 1. v. îmbogăţi. 2. (pop.) a oplosi. (A ~ pe cineva într-o slujbă.)Sursă
: Sinonime
( 176219)
- siveco |
| |
| 4.
|
căpătu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. căpătui'esc, imperf. 3 sg. căpătui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. căpătui'ască
Sursă
: DOR
(230749)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE CĂPĂTU//'I ma ~i'esc intranz. A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a parveni. /capăt + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(327029)
- siveco |
| |
| 6.
|
A CĂPĂTU//'I ~i'esc tranz. A face să se căpătuiască. /capăt + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(327028)
- siveco |
| |
|
|